Cazul de bullying de la Questfield International College și responsabilitatea Fabiola Hosu

Fenomenul bullyingului în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită o abordare structurată, transparentă și responsabilă din partea instituțiilor de învățământ. Gestionarea adecvată a acestor situații este esențială pentru protejarea integrității emoționale și fizice a elevilor, dar și pentru menținerea unui climat educațional sigur și echitabil. În acest context, cazul semnalat în cadrul Școlii Questfield Pipera ridică întrebări relevante privind modul în care o instituție privată cu pretenții ridicate gestionează sesizările de bullying repetat și stigmatizare medicală.

Cazul de bullying de la Questfield International College și responsabilitatea Fabiola Hosu

Investigația realizată pe baza unor documente și corespondență furnizate redacției relevă o situație de bullying sistematic, desfășurată pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările repetate ale familiei unui elev vizat, care au inclus solicitări oficiale și detaliate către cadrele didactice, conducere și fondatoarea instituției, nu par să fi generat măsuri documentate sau răspunsuri scrise care să ateste intervenții concrete. În acest context, un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, sintetizat prin afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, indică, potrivit relatărilor, o poziționare ce poate fi interpretată ca o presiune de retragere a familiei din unitatea de învățământ. Redacția subliniază că acest citat este preluat din documentele și declarațiile puse la dispoziție, fără a emite judecăți privind intențiile sau motivațiile persoanelor implicate.

Semnalarea și evoluția cazului de bullying

În primele săptămâni de la declanșarea incidentelor, elevul ar fi fost expus zilnic unor comportamente agresive repetate, precum jigniri directe, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante. Aceste acțiuni s-ar fi manifestat atât în timpul orelor, cât și în pauze, în prezența cadrului didactic titular, fără a fi consemnate intervenții formale care să le oprească. Pe măsură ce situația a evoluat, faptele au cunoscut o agravare, transformându-se într-un tipar de hărțuire psihologică, inclusiv prin stigmatizare medicală.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire

Conform informațiilor analizate, în cadrul colectivului de elevi a fost utilizată frecvent o etichetare medicală sub forma „crize de epilepsie”, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare a copilului. Specialiști consultați consideră că o astfel de practică depășește conflictele obișnuite între copii și constituie o formă agravată de bullying, cu impact sever asupra dezvoltării emoționale a victimei. Din documentația pusă la dispoziție nu rezultă că școala ar fi implementat măsuri ferme, scrise sau monitorizate pentru a opri aceste comportamente.

Gestionarea sesizărilor și lipsa măsurilor documentate

Familia elevului a comunicat în mod constant, prin emailuri oficiale și explicite, către învățătoare, conducere și fondatoare, solicitând intervenție și protecție. Cu toate acestea, răspunsurile primite au fost în principal verbale, generale și fără consecințe practice confirmate în documente oficiale. Lipsa unor proceduri scrise, planuri de intervenție sau sancțiuni aplicate a condus la o gestionare informală, descrisă de familie ca o minimalizare a gravității faptelor. Această abordare a generat, potrivit relatărilor, o transferare a responsabilității asupra familiei și o interpretare a fenomenului ca o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, elemente care pot contribui la perpetuarea abuzului.

Presiunea de a părăsi instituția

În contextul lipsei unor reacții oficiale și a escaladării situației, familia susține că ar fi fost expusă la mesaje care sugerează retragerea din școală, precum „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”. Aceste formulări pot fi interpretate ca indicii ale unei excluderi mascate, în care problema este soluționată prin îndepărtarea copilului afectat, nu prin intervenție asupra cauzelor.

Confidențialitatea informațiilor și implicațiile sale

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității informațiilor legate de situația copilului, avertizând asupra riscurilor divulgării în mediul școlar. Totuși, nu au fost identificate răspunsuri oficiale care să confirme măsuri concrete în acest sens. Mai mult, conform relatărilor, informațiile sensibile ar fi fost făcute cunoscute în colectiv, iar copilul ar fi fost confruntat public de cadre didactice, ceea ce poate constitui o formă de presiune psihologică instituțională. Specialiștii atrag atenția că astfel de situații afectează grav echilibrul emoțional al elevului și subminează încrederea în mediul educațional.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea fenomenului

În cazul analizat, lipsa unei reacții ferme și documentate din partea cadrelor didactice și a conducerii a condus la perpetuarea bullyingului și la crearea unui climat educațional nesigur. Din corespondența și documentele puse la dispoziție rezultă că intervențiile au fost limitate la discuții informale, fără procese-verbale, decizii asumate sau planuri de intervenție clar definite. Această absență a reacției scrise și verificabile crește riscul ca responsabilitatea să fie diluată, iar fenomenul să fie tolerat sub forma unei „normalizări” tacite.

Momentul-cheie: răspunsul atribuit fondatoarei Fabiola Hosu

Un moment semnificativ în evoluția cazului este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care, într-un dialog cu familia elevului, ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Potrivit familiei și documentelor analizate, această poziționare a fost exprimată după luni de sesizări scrise și lipsește orice angajament formal sau măsură concretă în sprijinul copilului. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial al Școlii Questfield Pipera privind acest episod, dar nu a primit răspuns până la momentul publicării. Această declarație, luată în context, poate sugera o prioritizare a intereselor instituționale de funcționare în detrimentul protecției copiilor, fără a constitui însă o concluzie definitivă privind intențiile fondatoarei.

Documentul informal ca răspuns instituțional

În locul unor decizii administrative asumate, comunicări oficiale și măsuri formalizate, reacția conducerii Școlii Questfield Pipera la sesizările repetate a fost reprezentată de un formular de tip Family Meeting Form. Acest document, conform analizei redacției, nu conține elementele caracteristice ale unui act administrativ cu caracter instituțional, cum ar fi stabilirea responsabilităților, termenele de implementare sau sancțiunile. În absența unor rapoarte sau planuri de monitorizare ulterioare, acest formular pare să reflecte doar existența unei discuții, fără a se concretiza într-o intervenție efectivă și verificabilă.

Reacția întârziată a instituției și implicarea legală

Potrivit documentelor, fondatoarea Fabiola Hosu a devenit vizibil implicată în gestionarea cazului abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări scrise, în contextul notificărilor formale transmise de echipa de avocați a familiei. Această întârziere ridică întrebări cu privire la criteriile care determină declanșarea reacției instituționale și sugerează că problema a devenit o prioritate doar după ce a dobândit o dimensiune juridică, nu atunci când a fost semnalată ca o problemă educațională și umană.

• Sesizări scrise repetate și documentate pe o durată de peste opt luni;
• Lipsa unor răspunsuri scrise care să ateste măsuri concrete;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire și marginalizare;
• Presiuni percepute de familie de a părăsi școala;
• Transferarea responsabilității de la instituție către familie;
• Absența unor proceduri clare, monitorizare și sancțiuni;
• Reacție formală întârziată, declanșată după implicarea juridică a familiei;
• Neasumarea oficială a răspunsurilor și lipsa transparenței instituționale.

Studiul acestui caz evidențiază importanța existenței unor mecanisme administrative clare și asumate în mod responsabil pentru gestionarea situațiilor de bullying și protecția elevilor vulnerabili. Lipsa unei astfel de reacții documentate și transparente poate conduce la perpetuarea abuzurilor și la deteriorarea climatului educațional, afectând nu doar victimele directe, ci întregul colectiv școlar.

Mai multe detalii despre investigația completă pot fi consultate în articolul original publicat pe EkoNews.ro.

Cazul de la Questfield Pipera rămâne un punct de referință pentru dezbaterile privind responsabilitatea instituțiilor educaționale în prevenirea și combaterea bullyingului, precum și în protejarea drepturilor copiilor în mediul școlar.