Bullying la Questfield International College, semnale de alarmă trase prea târziu

În contextul educațional contemporan, fenomenul bullying impune o abordare structurată și responsabilă din partea instituțiilor de învățământ. Protecția elevilor și asigurarea unui climat sigur și incluziv necesită proceduri clare, intervenții documentate și un angajament ferm al personalului didactic și al conducerii școlii. Lipsa unor reacții eficiente poate conduce la agravarea situațiilor și la afectarea profundă a dezvoltării emoționale și sociale a copiilor.

Bullying la Questfield International College, semnale de alarmă trase prea târziu

Investigația redacției relevă o serie de sesizări repetate privind situații de bullying sistematic înregistrate pe parcursul a peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Aceste semnalări vizează comportamente agresive constante, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei pentru retragerea copilului, în condițiile în care nu există dovezi documentate ale unor măsuri concrete din partea instituției. De asemenea, un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, indică o atitudine ce ar putea fi interpretată ca o formă de excludere mascată.

Bullying sistematic și lipsa măsurilor documentate

Potrivit documentelor și corespondenței puse la dispoziția redacției, elevul vizat a fost expus zilnic unor forme variate de agresiune verbală și socială, incluzând jigniri, umiliri publice și excludere socială. Familia a transmis sesizări scrise, detaliate și cronologice către cadrele didactice, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, solicitând intervenții clare și protecție pentru copil. Cu toate acestea, nu există răspunsuri scrise care să confirme implementarea unor măsuri concrete sau proceduri oficiale de intervenție.

Intervențiile efectuate, conform documentelor analizate, au fost preponderent verbale și informale, fără procese-verbale, decizii asumate sau planuri de intervenție definite. Această lipsă de documentare afectează capacitatea de a evalua obiectiv modul în care situația a fost gestionată și împiedică trasabilitatea măsurilor.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect semnificativ al cazului îl reprezintă utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant, folosită în mediul școlar nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de umilire și marginalizare a copilului. Specialiști consultați de redacție afirmă că o astfel de practică depășește conflictele obișnuite și constituie o formă agravată de bullying și discriminare, cu efecte negative profunde asupra dezvoltării psihice și emoționale.

• Etichetarea medicală a fost prezentă constant în mediul clasei, în prezența altor elevi.
• Nu au fost identificate măsuri documentate de stopare a fenomenului.
• Lipsa reacțiilor oficiale a generat o relativizare a gravității situației.

În plus, această stigmatizare a contribuit la construirea unei percepții de „diferență” și „problematicitate” a elevului, însoțită de izolarea socială și deteriorarea relației cu mediul educațional.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii: între pasivitate și normalizare

În cazul analizat, cadrele didactice au fost martore ale incidentelor, însă intervențiile lor nu au avut efecte stabile sau vizibile în stoparea comportamentelor agresive. Familia subliniază că sesizările au fost transmise în mod repetat și oficial, însă răspunsurile instituționale au rămas la nivelul discuțiilor informale, fără evidențe scrise sau măsuri asumate.

Lipsa unui circuit administrativ complet – fără decizii scrise, rapoarte interne sau planuri de intervenție – diminuează capacitatea instituției de a răspunde adecvat și verificabil. Această situație poate conduce la normalizarea bullyingului, în care agresiunile sunt tolerate implicit prin absența sancțiunilor și intervențiilor concrete.

Presiuni asupra familiei și mecanismul excluderii mascate

Un moment semnificativ este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care, conform relatărilor familiei, ar fi exprimat o poziție ce poate fi interpretată ca presiune pentru retragerea copilului, sintetizată prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Acest răspuns a fost oferit în contextul unor sesizări prelungite și documentate, fără măsuri concrete, și reprezintă, din perspectiva editorială, un indiciu al unei culturi organizaționale orientate spre evitarea conflictului. Redacția precizează că nu analizează intențiile persoanei, ci efectul instituțional al acestei poziționări. Școala a fost invitată să ofere un punct de vedere oficial, însă până la publicare nu a transmis răspunsuri.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod repetat și explicit respectarea confidențialității informațiilor legate de situația copilului, avertizând asupra riscului ca divulgarea acestora să afecteze echilibrul emoțional al elevului. Totuși, conform relatărilor și documentelor analizate, aceste solicitări nu par să fi fost respectate integral.

Există indicii că informațiile sensibile au fost transmise în mediul clasei, iar copilul a fost interpelat public în legătură cu demersurile administrative, ceea ce poate fi considerat o formă de presiune psihologică institutională. Specialiștii subliniază că astfel de situații pot afecta negativ climatul educațional și percepția asupra protecției datelor sensibile.

Răspunsul instituțional întârziat și condiționat de presiuni juridice

Un element important al anchetei este momentul în care conducerea școlii a intervenit formal, după mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale, când familia copilului a implicat o echipă de avocați și a transmis notificări cu caracter juridic. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și sugerează o prioritizare a intereselor de funcționare în detrimentul protecției imediate a elevului.

Minimalizarea situației în comunicarea publică

Într-un email datat 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a calificat situațiile reclamate drept simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice sesizările documentate privind hărțuirea repetată și stigmatizarea, ridicând semne de întrebare asupra capacității instituției de a recunoaște și gestiona bullyingul în mod adecvat.

Redacția consideră că această poziționare poate fi interpretată ca o tentativă de diluare a responsabilității instituționale, mai degrabă decât o asumare reală a protecției copilului.

Contactele post-retragere și posibile repercusiuni asupra copiilor

Ulterior retragerii copiilor de la Questfield, părinții au raportat contacte telefonice informale către alte școli private din zona Pipera, în care copiii ar fi fost descriși într-o lumină negativă, cu referiri la probleme presupuse de disciplină sau comportament. Aceste informații nu au fost comunicate oficial și nu sunt susținute de documente scrise.

Redacția solicită clarificări publice cu privire la aceste aspecte, subliniind implicațiile grave asupra dreptului la educație și confidențialității copiilor implicați.

Concluzii și întrebări rămase deschise

Pe baza materialelor analizate, situația de la Școala Questfield Pipera evidențiază un tipar îngrijorător: sesizări repetate și documentate privind bullying și stigmatizare medicală, lipsa unor răspunsuri scrise și măsuri concrete asumate, intervenții preponderent informale și un răspuns instituțional întârziat, condiționat de presiune juridică.

De asemenea, declarația fondatoarei atribuită în mod oficial, precum și minimalizarea publică a faptelor, ridică semne de întrebare asupra culturii organizaționale din cadrul instituției și asupra modului în care aceasta asigură protecția și siguranța emoțională a elevilor săi.

Acest caz pune în discuție necesitatea unor mecanisme reale și transparente de protecție în școli, precum și responsabilitatea instituțională în fața unor situații care afectează profund bunăstarea copiilor. În lipsa unor clarificări și măsuri documentate, rămâne o întrebare esențială pentru Școala Questfield Pipera: cum gestionează în practică situațiile care pun în pericol siguranța emoțională a copiilor?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro